|
Info Generale
|
|
|
Edificii Culturale |
|
|
Cazare si masa |
|
|
Turul Manastirilor |
|
|
Traditii |
 |
| |
manastirea Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava...
istoric
Catedrala si resedinta mitropolitana a Moldovei timp de peste 150 de
ani, Manastirea Sfintul Ioan cel Nou din Suceava este cel mai
important si impetuos asezamint religios si istoric din fosta capitala
a Tarii Moldovei. Celebra manastire, care adaposteste moastele
Sfintului Ioan cel Nou, impresioneaza si azi prin ritmul si armonia
elementelor arhitectonice, prin ingemanarea dintre falnicii copaci,
arborii ornamentali si turlele semete ale bisericii si clopotnitei sau
prin unitatea simfonica a intregului ansamblu. De sute de ani, de
Sinziene, vin aici in pelerinaj numerosi credinciosi din toate
provinciile istorice ale tarii, pentru a se ruga si a atinge inima
iradianta si pura a orasului-racla de argint aurit cu ramasitele
pamintesti ale martirului atit de venerat. Acest sfint lacas, cu o
lumina suprafireasca tesuta din umbrele unor mari inaintasi(domnitori,
ierarhi ai bisericii, mari demnitari, carturari sau monahi, dar si
oameni simpli, unii dintre ei sfinti necunoscuti), care au petrecut cu
totii aici sublime momente de reculegere si traire intru Hristos, este
o carte-oglinda din piatra si spirit cu peceti de taina, in care
fiecare sucevean isi poate regasi identitatea profunda, atemporala.
Desi principalii ctitori ai bisericii sint fiul si nepotul lui S
tefan
cel Mare, Bogdan al III-lea si Stefanita Voda, un pomelnic al
bisericii din 1796 se apropie probabil mai mult de realitate, numele
lui Stefan cel Mare si cele ale sotiilor sale, Maria de Mangop si
Maria Voichita, fiind trecute inaintea celor doi. Biserica Sfintul
Gheorghe, construita in spiritul celei de la Manastirea Neamt, cu
scopul de a fi resedinta mitropolitana(cea de la Mirauti fiind demult
neincapatoare pentru curtea domneasca), este un adevarat testament de
piatra, impodobit cu roua spiritului, al lui Stefan cel Mare.
Inaltata din piatra bruta si caramida(la bolti si fatade) de Bogdan al
III-lea pina la nivelul ferestrelor, constructia bisericii a fost
reluata si definitivata de Stefanita Voda abia in 1522, fiind sfintita
de catre mitropolitul Teoctist al II-lea, dar acoperisul de plumb,
metal comandat de la regele Poloniei abia in luna decembrie, a fost
montat probabil la inceputul anului 1523. Tot Stefanita Voda a dispus
realizarea picturii interioare, dupa un program iconografic care
respecta noul stil moldovenesc cristalizat intre 1487 si 1497,
impresionanta fiind mai ales scena ''Rastignirii'' din naos. Pictura
originara a fost spalata si refacuta partial, mai ales in pronaos si
pridvor, de pictorul austriac Johan Viertelberger, care a lucrat timp
de trei ani in perioada restaurarii generale coordonata de
compatriotul sau, arhitectul Romstorfer, la inceputul secolului al
XX-lea. Innegrita din nou de fum, ea a inceput sa fie refacuta si
spalata din anul 2000, sub conducerea cunoscutului pictor prof. Oliviu
Boldura, dar lucrarile stagneaza din lipsa de fonduri, suma totala
necesara atingind 11 miliarde de lei. Poate urgentarea retrocedarii
padurilor care au apartinut Arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor va fi
o solutie pentru a gasi banii in vederea restaurarii fostei catedrale
mitropolitane si a multor alte lacase de cult din patrimoniul national
si universal.
Cele mai de pret odoare ale bisericii Sfintul Mare Mucenic Gheorghe,
sint desigur sfintele moaste ale Sfintului Ioan cel Nou de la Suceava,
asezate intr-o racla de argint aurit realizata cu mare maiestrie de
mesterii locali in vremea lui Alexandru cel Bun, ''capodopera
argintariei din Moldova si totodata din tarile romane in secolul al
XV-lea''(Vasile Dragut). Modelate prin ciocanire si gravare, placile
de argint contin 12 scene asezate pe doua registre cu imagini din
viata martirului. Numarul mare de personaje, multe dintre ele in
pozitii care sugereaza miscarea si dramatismul, finetea si exactitatea
desenului, expresivitatea chipurilor redate pe spatii atit de mici,
freamatul de argint al gesturilor si trasaturilor multimilor, fac din
aceasta racla un obiect pe masura continutului pe care-l adaposteste,
o minune a artei medievale romanesti.
Ioan era un negustor crestin din Trapezunt(Asia Mica), unde s-a nascut
in jurul anului 1300, si care obisnuia sa vinda matasuri, smirna,
icoane, cadelnite si sa cumpere de pe alte meleaguri, in special din
Tara Moldovei, vite, griu, vin s.a. In anul 1332, calatorind spre
Cetatea Alba pe corabia venetiana a armatorului Reiz, intra intr-o
disputa religioasa cu acesta, care era un fervent adept al unor idei
schismatice. Infuriat si dornic de razbunare, dupa ce pune piciorul pe
tarm, Reiz merge la hanul tatar, eparhul Cetatii Albe, pe care il
minte ca respectatul si cuviosul negustor Ioan doreste sa-si
paraseasca credinta si sa treaca la cea islamica. Cind aude de la han
aceste vorbe ''mai amare ca fierea'', tinarul Ioan denunta inscenarea
si vorbeste ca un adevarat si statornic adept al lui Hristos. Cuprins
de minie si socotind ca a fost jignit, eparhul cetatii ordona ca
negustorul din Trapezunt sa fie supus celor mai groaznice torturi
pentru a-si renega credinta. El este legat de coada unui armasar si
tirit pe strazile orasului, cu trupul sfisiat de pietrele
caldarimului, apoi decapitat si abandonat. Trei ingeri imbracati in
costume albe stralucitoare coboara pentru a transfigura trupul
pamintesc al martirului, confundati de un pagin cu preoti crestini
veniti sa-l ridice. Incercind sa traga cu arcul in ei, paginul ramine
impietrit in pozitia de tragere o noapte intreaga. La auzul minunii,
hanul tatar accepta ca Ioan sa fie inmormintat in cimitirul crestin,
dupa rinduielile bisericii ortodoxe. Asezate pe sfinta masa a
altarului bisericii ortodoxe din Cetatea Alba, moastele Sfintului Ioan
au stat acolo circa 70 de ani, fiind venerate de credinciosi, incepind
de atunci, pentru sirul nesfirsit de minuni si tamaduiri. In 1402, ele
au fost aduse la Suceava de Alexandru cel Bun si sotia sa Ana, care
era bolnava, dar a fost vindecata apoi si ea in chip miraculos de
acestea, fiind depuse in biserica Mirauti, sediul Mitropoliei Moldovei
pina la inaltarea bisericii Sfintul Gheorghe.
pictura
Partea superioara a peretelui vestic a fost pictata in 1895 de catre
Vladimir Mironescu, cele patru scene realizate in culori calde si cu o
tehnica si o viziune mai apropiate de arta laica decit de cea
post-bizantina, infatisind momente semnificative din viata Sfintului
Ioan cel Nou de la Suceava, unul din marii ocrotitori ai Moldovei:
judecata, martiriul, ingerii inconjurind trupul mucenicului si
aducerea moastelor la Suceava. Cele doua rinduri de chilii de la est
si sud au fost inaltate de mitropolitul Iacob Putneanul in 1750, iar
cladirea staretiei in anii 1894-1896, sub directa indrumare a
arhimandritului Emanuil Ciuntuleac.
Pictura exterioara a fostei catedrale mitropolitane, din pacate in
mare parte deteriorata, a fost realizata in 1534, deci apartine epocii
lui Petru Rares, cind s-a format si s-a consolidat in acest sfint
lacas celebra Scoala de pictura sacra de la Suceava, care a dat
pictori de geniu, precum Dragos Coman sau Toma de la Suceava.
arhitectura
La nici o alta manastire din nordul Moldovei nu se regaseste o atit de
complexa comuniune de stiluri si ctitori din epoci diferite, ce se
desfasoara pe durata a 600 de ani, de la racla de argint aurit din
vremea lui Alexandru cel Bun la noul paraclis cu hramul Sfintul Ioan
cel Nou, sfintit in 1998, ctitorie a IPS Pimen, arhiepiscop al Sucevei
si Radautilor.
Desi principalii ctitori ai bisericii sint fiul si nepotul lui Stefan
cel Mare, Bogdan al III-lea si Stefanita Voda, un pomelnic al
bisericii din 1796 se apropie probabil mai mult de realitate, numele
lui Stefan cel Mare si cele ale sotiilor sale, Maria de Mangop si
Maria Voichita, fiind trecute inaintea celor doi. Biserica Sfintul
Gheorghe, construita in spiritul celei de la Manastirea Neamt, cu
scopul de a fi resedinta mitropolitana(cea de la Mirauti fiind demult
neincapatoare pentru curtea domneasca), este un adevarat testament de
piatra, impodobit cu roua spiritului, al lui Stefan cel Mare.
Compusa din pridvor(un element care se va impune mai ales in epoca lui
Petru Rares), pronaos, naos si sfintul altar, biserica Sfintul
Gheorghe respecta planul triconc cu turla pe naos. Actualul pridvoras
de la intrare a fost adaugat de mitropolitul Veniamin Costachi in anul
1837. Stralucitorul acoperis, care pastreaza doar forma initiala, este
alcatuit din 10.000 de tigle smaltuite de culoare caramizie, galbena,
albastra, verde si neagra, cu motive geometrice, fiind refacut in
1985, cind staret era parintele Grigorie, respectindu-se aspectul si
tehnica folosite de arhitectul austriac Karl Romstorfer la restaurarea
generala din anii 1904-1910. Acelasi arhitect cu studii la Viena a
construit un nou si impozant baldachin pentru racla Sfintului Ioan cel
Nou, pe locul celui vechi donat de fratii Ieremia, Simion si Gheorghe
Movila. Catapeteasma sculptata in lemn, cu ornamente bogate si
frumoase, a fost realizata in 1796 de slugerul Toader din tinutul
Dorohoiului, fiind refacuta si poleita din nou in 1870, de catre
zugravul A. Strajescul. Contraforturile si firidele alungite, ocnitele
si discurile smaltuite, cu bumb la mijloc, diferit colorate,
accentueaza caracterul de maretie si monumentalitate al sfintului
lacas. Masivul si elegantul turn-clopotnita, construit cu un singur
cat, prin stradania domnitorului Petru Schiopul, in 1589, a cistigat
in inaltime si maretie tot in timpul restaurarii realizate de
Romstorfer, care i-a adaugat etajul si turla, decorate cu firide si
ocnite. Eclesiarnita-paraclis de dimensiuni mici, situata pe latura de
nord-est a ansamblului manastiresc, este ctitoria mitropolitului
Anastasie Crimca, zidita in timpul domniei lui Miron Barnovski.
|
|
|
Prezentare: |
|
|
Autor |
|
|
Trimiteri |
|
|
Link-uri 154 |
|
|
|
Webmaster