|
Info Generale
|
|
|
Edificii Culturale |
|
|
Cazare si masa |
|
|
Turul Manastirilor |
|
|
Traditii |
 |
| |
biserica Alba ...
prezentare
Una dintre cele mai vechi asezari din Moldova, atestata documentar
1334-1335, cu douazeci de ani mai devreme decat data cunoscuta pentru
"descalecarea" lui Dragos Voda este Baia. Despre localitatea Baia se
cunosc foarte putine date. Numele sau pare sa indice aici existenta a
unor mine, dupa cum mentioneaza o harta de provenienta rusa din anul
1835. Nu se stie exact ce fel de depozite au existat : aur, fier sau
caolin si daca chiar s-au facut extractii. Potrivit traditiei locale,
Stefan cel Mare este cel care a inaltat biserica de la Baia, in urma
victoriei obtinute asupra armatei ungare a lui Matei Corvin in anul
1467. Purtand hramul Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, Biserica Alba
este cladita in plan dreptunghiular, din piatra bruta si cioplita.
Intre pronaos si naos s-a pastrat zidul despartitor, iar absidele
laterale de forma semicirculara sunt adancite in grosimea peretilor.
La exterior, absidele sunt marcate de o iesire sprijinita de
contraforturi. La fel ca la majoritatea bisericilor construite in
timpul domniei lui Stefan cel Mare sistemul de boltire al naosului de
la Baia respecta aceeasi formula: turla de forma unei prisme cu opt
laturi se inalta pe doua baze - prima patrata si a doua stelata.
Biserica a fost denumita Alba pentru faptul ca nu a fost decorata cu
picturi sau fresce. Asezamantul de la Baia impresioneaza prin marea sa
simplitate.
istoric
Nu intimplator a aparut legenda despre existenta unui posibil ''tunel
al timpului'' intre Baia si Bogdanesti, o trapa cosmica pe care nimeni
nu a reusit inca sa o localizeze, dar in care unii batrini sustin ca
s-ar fi produs disparitii misterioase. Pina in urma cu citeva decenii,
se mai spunea ca in coasta satului Bogata, la Bolta lui Hirjab, si-ar
fi ascuns localnicii comorile inaintea bataliei cu Matei Corvin din
noaptea de 14 spre 15 decembrie 1467, dar orice incercare de a le
recupera s-a soldat de asemenea cu disparitii inexplicabile. Intre
Baia si Bogdanesti este axa originara a Tarii Moldovei, spatiul in
care au descalecat voievozii maramureseni Dragos si Bogdan, cei care
au pus piatra de temelie a unui nou stat european la mijlocul
secolului al XIV-lea. Un veritabil tunel al timpului este tirgul
celest Baia ("Civitas Moldaviensis", in documentele vremii redactate
in limba latina), care se numea la inceput Moldova, dupa riul cu
acelasi nume care-l strabate pe toata lungimea pe latura sudica, pe
linga avanposturile impadurite ale dealurilor subcarpatice Nant si
Plesu, si de la care si-a luat denumirea si noul stat intemeiat de
Bogdan I(1361,1363-1367). In perioada 1347-1367, de la primele
victorii impotriva tatarilor repurtate de Dragos, cu sprijinul
maramuresenilor si al moldovenilor, si pina in ultima zi a domniei lui
Bogdan I, Baia(Moldova) a fost capitala unui voievodat independent si
apoi a statului moldovenesc, semn ca aici se aflau deja o populatie
semnificativa si importante elemente ale unei asezari urbane. In ce
priveste etimologia hidronimului Moldova, nume cu o sonoritate si un
destin beethoveniene, cercetatorul D. Moldovanu a publicat in 1982 un
studiu in care demonstreaza ca este plauzibila ipoteza originii vechi
germane a cuvintului(Moldau), preluat in secolele III-IV de slavi si
"adaptat formal in Moldova".
Dar inima spirituala si istorica a tirgului medieval Baia o reprezinta
bisericile. In secolul al XIV-lea, atit bisericile ortodoxe cit si
cele catolice erau construite din lemn. Atunci cind preaiubita sotie a
lui Alexandru cel Bun, Margareta, a murit, ea a fost inmormintata
intr-un sicriu de argint in biserica de lemn a sasilor din Baia,
deoarece era de confesiune catolica si, in plus, voievodul cinstea
astfel memoria "celui dintii salas al Domniei moldovenesti". Tot in
amintirea Margaretei, dar si din motive diplomatice, pentru stringerea
legaturilor cu Polonia catolica, celebrul voievod a inaltat peste
ramasitele ei pamintesti o impresionanta catedrala gotica, cu hramul
Sfinta Fecioara Maria, inalta si zvelta, cu chilii de manastire,
sfintita in 1410 si transformata, dupa numai trei ani, in episcopie
catolica. Primul episcop de Baia a fost calugarul franciscan Ioan de
Ryza, potrivit dorintei lui Wladislaw Jagiello si a reginei Ana. Din
descrierea misionarului catolic Marko Bandini, care a vizitat Baia in
1646, aflam ca aceasta semeata biserica avea cinci altare, o sacristie
pe latura nordica, o capela pe latura sudica si un turn inalt. Astazi
sfintul lacas este in ruina, din altar se mai vad doar citeva console
si fragmente de nervuri profilate, un amplu cadru de fereastra in arc
frint, resturi de contraforturi si urmele unei scari in spirala. Au
disparut complet, sub brazda unui ogor, ruinele fostei biserici a
calugarilor franciscani, Sfintii Petru si Pavel, dar si credinciosii
romano-catolici din localitate, armenii si tatarii.
Traditia spune ca in amintirea extraordinarei biruinte impotriva
ostirii lui Matei Corvin din 1467, voievodul Stefan cel Mare a zidit
in Baia chiar in anul urmator, in apropierea cimpului de lupta, o
frumoasa biserica de piatra, cu hramul Sfintul Mare Mucenic Gheorghe,
cunoscuta insa mai mult sub numele de Biserica Alba(probabil pentru ca
n-a mai ajuns sa fie zugravita, sau fiindca a fost inaltata pe cimpul
plin cu osemintele a 12.000 de osteni din ambele tabere). Forma
actuala a bisericii, o imbinare intre masivitatea frusta a zidariei si
elegantele motive ornamentale din caramida, se datoreaza restaurarii
din perioada 1907-1914, realizata prin grija Comisiunii Monumentelor
Istorice, dar cu aportul financiar al marchizei de Bedmar, Lucsita
Palade. E o sinteza fireasca intre doua epoci, datorata
reconstructiilor in urma frecventelor incendieri si distrugeri:
compartimentarea si boltile in stil moldovenesc, caracteristice epocii
lui Stefan cel Mare, dar si decoratiuni exterioare cu ocnite din
caramida si biriuriri din caramizi in zimti, motive muntenesti
specifice primelor decenii ale secolului al XVII-lea, probabil din
timpul domniei lui Miron Movila Barnovschi(1626-1629). Poate cea mai
pretioasa zestre spirituala a locului, intrata deja in zona de interes
a UNESCO, mai ales pentru pictura interioara si exterioara, este
Biserica Adormirea Maicii Domnului, ctitoria fantastului voievod Petru
Rares, din 1532.
arhitectura si pictura
Arhitectura Bisericii Albe din Baia este usor diferita de a celorlalte
biserici si manastiri din Moldova.
Biserica nu are turla, este o constructie zvelta, realizata printr-o
ingenioasa marire a raportului dintre inaltime si latime, cu unele
solutii arhitectonice originale, care-i imprima o inconfundabila
personalitate artistica si monumentala. Planul bisericii este
dreptunghiular, fiind compartimentata in pridvor, pronaos, naos si
sfintul altar, o schema devenita clasica pentru epoca lui Petru Rares.
Din pridvorul deschis, cu patru mari arcade, pe latura vestica cu un
portal romanic somptuos, cu o bolta semicilindrica pictata cu sfinti,
se patrunde printr-o scara laterala in turnul-clopotnita, unde se afla
cinci clopote(mare, mijlociu si trei mici).
Doua ferestre cu chenare rotunde lumineaza pronaosul prevazut la
partea superioara cu o bolta semisferica sprijinita de arcuri cu
pandantivi. Tot doua ferestre identice lumineaza naosul sprijinit de o
bolta semisferica cu doua rinduri de arcuri cu pandantivi mari si
mici, o solutie arhitectonica complexa, de o mare valoare estetica.
Aici se afla un interesant tablou votiv, care ni-l infatiseaza pe
Petru Rares, cu chivotul bisericii in miini, urmat de de doamna
Elena-Ecaterina si de Bogdan, fiul domnitorului din prima sa
casatorie, cu doamna Maria. Altarul are o fereastra pe latura estica,
inconjurata de asemenea de fresce, iar catapeteasma este o valoroasa
opera de sculptura in lemn de la sfirsitul secolului al XVIII-lea, cu
expresive icoane pictate pe lemn de tei.
Din pacate, nu se mai pastreaza decit fragmente din pictura
exterioara, pe peretele sudic, distingindu-se cu greu Imnul Acatist,
Asediul Constantinopolului, Rugul in flacari si Arborele lui Ieseu. Se
impune urgentarea lucrarilor de restaurare, constind in finalizarea
consolidarii, placarea podelei, si mai ales spalarea si refacerea
picturii interioare, cu o iconografie, o gama cromatica si un desen
fluent si vibrant, care vorbesc de la sine despre maiestria zugravilor
condusi de celebrul Toma de la Suceava, pictorul de curte al lui Petru
Rares, cel care a realizat capodoperele de la Humor, Moldovita si
biserica Sfintul Dumitru din Suceava.
|
|
|
Prezentare: |
|
|
Autor |
|
|
Trimiteri |
|
|
Link-uri 154 |
|
|
|
Webmaster