|
Info Generale
|
|
|
Edificii Culturale |
|
|
Cazare si masa |
|
|
Turul Manastirilor |
|
|
Traditii |
 |
| |
Biserica Domnitelor din Suceava ...
prezentare
Vasile Lupu a reconstruit Curtea Domneasca de la Suceava, ctitorind si un frumos paraclis in 1643, actuala biserica Sfintul Ioan Botezatorul, cunoscuta si sub numele de Biserica Domnitelor(a Coconilor, a Beizadelelor).
Biserica Sfintul Ioan Botezatorul, cu arhitectura sa compacta si armonioasa, cu clopotnita integrata peretelui nord-vestic, si cu ingenioasele decoratii exterioare, este un ansamblu plin de farmec, situat la numai 40 de metri de fosta Curte Domneasca, in zona centrala a Sucevei. Un uric in limba slavona din 1569 arata ca in locul paraclisului inaltat de Vasile Lupu exista pe vremea aceea o biserica cu acelasi hram, Nasterea Sfintului Ioan Botezatorul, distrusa din motive necunoscute.
Accesul in sfintul lacas se face printr-o usa in stil gotic de pe latura sudica, deasupra ei putind fi admirata pisania cu stema Moldovei. Interiorul e alcatuit din pronaos, naos si sfintul altar, primele compartimente fiind despartite formal de doua coloane cu sectiune octogonala. Naosul, luminat de patru ferestre cu chenare gotice, are o bolta cu arcuri piezise in stil moldovenesc, decorata la baza cu linii in relief si briuri de piatra zimtata si terminata cu un cilindru, influenta barocului fiind destul de pregnanta.
Corpul bisericii este impodobit cu frumoase decoratiuni exterioare: deasupra suportului de piatra este un briu de zimti cu muchii alungite, apoi, mai sus, obisnuitele firide alungite sint inlocuite cu o multime de ferestre aparente, in stil gotic, iar in partea superioara, sub acoperis, un rind de ocnite. Un singur contrafort mic se afla pe absida altarului, sub chenarul unei mici ferestre.
Turla liliputana, probabil cu dimensiunile cele mai reduse din nordul Moldovei, este asezata pe o baza patrata si apoi pe una stelata, ambele decorate cu ocnite mici. Exteriorul ei este foarte ingenios asamblat cu patru arcade suprapuse incastrate in adincime si cu altele patru in relief, de factura surprinzator de moderna, cu o esentializare a formelor amintind de Brancusi. Acoperisul de sita este fragmentat, urmarind indeaproape elementele sfintului lacas, fiind cuplat cu cel al clopotnitei, solutie arhitectonica reusita, care confera un plus de armonie si coeziune intregului grup monumental.
Sub acest paraclis al Curtii Domnesti se afla o imensa pivnita decorata cu fresce, lucru inedit pentru un asezamint religios, usa de acces in incaperile subterane fiind pe sub turnul-clopotnita, masiv, cu deschideri in toate punctele cardinale.
Traditia orala afirma ca Biserica Domnitelor a fost pictata atit in interior cit si in exterior de ''coconii'' domnitorului si ai celorlalti demnitari locali de la Curtea Domneasca din Suceava, gest artistic unic in epoca Evului mediu, care denota deschiderea, grija pentru educatia tinerilor si ideile novatoare de la curtea lui Vasile Lupu. In 1643, anul inaltarii si pictarii bisericii Sfintul Ioan Botezatorul, copiii domnului aveau urmatoarele virste: Ioan 18 ani, Maria 15 ani si Ruxandra 10 ani. Pictura interioara a fost aproape complet deteriorata, singurele urme fiind vizibile in jurul ancadramentelor ferestrelor din pronaos, arabescurile unor motive florale ample fiind redate in culori sobre. La fel de distrusa este si pictura exterioara, fiind abia descifrabile citeva fragmente de scene reprezentind balauri inaripati, mari vaze cu flori si motive geometrice. Desenul stingaci, cu linii pregnante de culoare rosu-caramiziu este o proba serioasa in favoarea ipotezei ca frescele au fost executate de niste copii sau adolescenti, nu de vreun maestru al artei bisericesti. Jefuita si incendiata in toamna anului 1650, de catre tatari si apoi de cazacii zaporojeni, deoarece Vasile Lupu nu era de acord cu casatoria dintre fiica sa, domnita Ruxandra, si Timus Hmelnitki, fiul temutului hatman Bogdan Hmelnitki, Biserica Domnitelor a fost restaurata si zugravita din nou in 1884, pe cheltuiala sucevenilor Gheorghe Drimbei si Dumitru Matasar(un negustor foarte bogat), apoi in anii 1924-1925, de catre Comisia Monumentelor Istorice, sub conducerea arhitectului Horia Teodoru, si in sfirsit, in anii din urma, cu fonduri provenite de la Ministerul Culturii si Cultelor.
O buna cunoscatoare a artei Evului mediu romanesc, Marina Ileana Sabados, observa pe buna dreptate inca din 1978, in ''Suceava-Anuarul Muzeului Judetean'', ca iconostasul de la aceasta biserica este o remarcabila opera de sculptura medievala, o piesa de referinta pentru barocul moldovenesc din secolul al XVIII-lea.
''Tehnica in care este realizata sculptura catapeteasmei constituie una din principalele caracteristici ale . Este vorba despre o tehnica mixta in care predomina relieful inalt, dind uneori sugestia de ronde-bosse-datorita faptului ca alto-relieful este combinat cu traforul, ceea ce creaza impresia de in lemn; alaturi de relieful inalt se mai folosesc basso-relieful si chiar tehnica meplat (cu relief foarte putin evidentiat), fara ca aceste din urma tehnici sa se evidentieze. Prin folosirea mai multor planuri de profunzime, se realizeaza un joc de umbre si lumini, ceea ce confera piesei o anumita picturalitate caracteristica stilului baroc, in general'', afirma M.I. Sabados. Numeroasele motive decorative folosite, leul, vulturul, grifonul, sarpele cu cap de balaur, ingerii in zbor purtind coroana, cornul abundentei, amfora, frunza de acant, frunza de vita de vie si ciorchinii de strugure, macii, spicul de griu s.a., toate mestesugite cu o rara arta a detaliului, precum si stiinta compozitiei fac din catapeteasma de la Biserica Beizadelelor o piesa de valoare din patrimoniul cultural national.
|
|
|
Prezentare: |
|
|
Autor |
|
|
Trimiteri |
|
|
Link-uri 154 |
|
|
|
Webmaster