|
Info Generale
|
|
|
Edificii Culturale |
|
|
Cazare si masa |
|
|
Turul Manastirilor |
|
|
Traditii |
 |
| |
manastirea Humorului ...
prezentare
La o distanta de 5-6 km de oraselul Gura-Humorului, in pitorescul sat
Manastirea Humorului, Judetul Suceava, pe coama unei coline,
inconjurata de arbori si pajisti, este asezata biserica manastirii
Humor, una din cele mai vestite ctitorii ale evului mediu romanesc.
Specialistii afirma ca fragmentele de fresca ale primei biserici se
caracterizau prin monumentalitate, realism moderat si o accentuare a
umanizarii chipurilor, spre deosebire de hieratismul specific picturii
bizantine. Tehnica de zidarie era cea obisnuita in goticul tirziu,
prin utilizarea pietrei de cariera si a celei profilate. Disparitia
picturilor murale din vremea lui Alexandru cel Bun este partial
compensata de existenta unor valoroase obiecte de cult si miniaturi,
in special cele din cunoscutul Tetraevangheliar realizat de
ieromonahul Nicodim de la Putna (1473) si donat de Stefan cel Mare
Manastirii Humor.
Un amanunt semnificativ mai putin cunoscut este faptul ca, in anul
1938, cunoscutul pictor George baron Lovendal a descoperit sub
tencuiala de deasupra usii de intrare in biserica o noua fresca datind
din perioada lui Toma de la Suceava. Pictura o reprezinta pe Maica
Domnului cu chipul inclinat aproape la orizontala, cu niste ochi mari,
de o luminozitate hipnotica, privind parca in profunzimile propriei
interioritati peste capul Pruncului Divin, readucindu-ne in memorie
frumosul vers al regretatului poet si pictor de biserici humorean,
George Gavrileanu: ''Ochi stranii lumineaza intrarea in cer...''.
Intreaga alcatuire a momentului sacru de la Humor, dar, indeosebi,
pictura acestuia este subordonata ideii teologice de mantuire a omului
care, aflat sub coplesitoarea impresie pricinuita de contemplarea
fescelor care infatiseaza scene din istoria manturirii, se simte atras
irezistibil catre realizarea idealului neasemuit desavarsirii
crestine, care prilejuieste intalnirea si conclucrarea dintre divin si
uman, spre dobandirea manturirii persoanei umane.
istoric
Din pisania sapata in piatra, asezata la intrare pe peretele exterior
al sfantului locas, aflam ca biserica a fost zidita in anul 1530 de
Toader Bubuioga, mare logofat si membru al divanului Moldovei si,
sotia sa, Anastasia. Sfantul locas se inalta la o distanta de vreo 300
de metri de ruinele unei mai vechi biserici manastiresti a crei
constructie a fost realizata inca de pe vremea lui Alexandru cel Bun
(1400-1432).
Manastirea Humor in arta noastra veche este oarecum umbrita de
distrugerea primei manastiri intemeiate aici, ctitorie a marelui
vornic Ioan(1415), care facea parte din curtea domneasca a lui
Alexandru cel Bun. Nu se stie cu siguranta daca sfintul lacas a fost
transformat in ruine in 1527 datorita unui cutremur sau unui seism la
fel de devastator, provocat de trecerea hoardelor tataresti prin
aceste locuri. Dupa numai trei ani, la 15 august 1530, era sfintita
noua biserica, ctitorie a marelui logofat Teodor Bubuiog, inaltata la
indemnul domnitorului Petru Rares. Trecut in vesnicie in anul 1539,
fiind inmormintat in gropnita bisericii cu sotia sa, Anastasia,
logofatul Teodor a slujit patru voievozi ai Moldovei: Stefan cel Mare,
Bogdan al III-lea, Stefanita Voda si Petru Rares. Daniil, hatman si
logofat de Suceava, prin importantele sale danii facute manastirii,
poate fi considerat un al doilea ctitor al ei. De altfel portretul sau
poate fi vazut in pronaos,( purtind un sul cu inscriptii pe care s-a
descifrat anul 1555), alaturi de sotia sa, Teodosia, amindoi fiind
asezati in fata Maicii Domnului. Un alt eveniment tragic din viata
comunitatii monahale locale si a culturii romanesti este jefuirea si
incendierea sfintului lacas in 1653, de catre cazacii lui Timur
Hmelnitki. Una din tainele nescrise ale manastirii, care s-a pastrat
peste generatii, este informatia ca o parte din tezaurul alcatuit in
special din obiecte de cult, inclusiv doua clopote care contineau o
mare cantitate de argint, a fost ingropat in dealul din apropiere,
intr-o directie perpendiculara pe latura sudica a bisericii.
pictura
In anul 1535, domnitorul Petru Rares a trimis la Manastirea Humor o
echipa de mesteri zugravi, in frunte cu faimosul Toma de la Suceava,
comparat de unii critici de arta cu Fra Angelico sau Andrei Rubliov,
care a impodobit sfintul lacas atit in interior cit si in exterior.
Enigmaticul Toma, care-si zicea "pictor din Suceava, curtean al
preaslavitului si maritului domn moldovean Petru Voievod", despre care
se stiu din pacate putine lucruri, a reusit sa intrupeze o compozitie
de ansamblu extrem de unitara prin folosirea unei dominante tonale,
acel binecunoscut rosu caramiziu cu modulatii de o infinita tandrete,
dar si prin tehnica asamblarii si ritmarii imaginilor, pictate mai
ales in culori fundamentale, rosu, albastru si verde. Pe peretii
pridvorului poate fi admirata o frumoasa si expresiva "Judecata de
Apoi", in centru avind Sfinta Treime, apoi fluviul de foc ce izvoraste
de sub picioarele Mintuitorului, devenind tot mai larg pe masura ce se
indeparteaza de acesta. Frescele exterioare pastrate cel mai bine se
afla pe latura sudica a bisericii si reprezinta in principal temele
iconografice din "Glorificarea Maicii Domnului", la care se adauga
"Asediul Constantinopolului" (anul 626), pictorul Toma de la Suceava
imaginind, in locul persilor, turci asupra carora se pravalesc din cer
pietre si limbi de foc trimise de Maica Domnului, la rugamintea
bizantinilor asediati. Un gest aproape postmodern, unic in iconografia
crestina din epoca medievala, este faptul ca pictorul Toma s-a
reprezentat si pe sine insusi in aceasta fresca, in chip de calaret
care strapunge cu lancea un luptator turc. E un evident mesaj politic
in imagini, o imbarbatare a localnicilor in luptele cu adversarul lor
traditional. Tot pe acest perete monumental se mai gasesc scene din
viata si minunile Sfintului Nicolae, tot ansamblul remarcindu-se prin
vivacitate si prospetime, prin precizia si eleganta formelor, dar mai
ales prin acordurile cromatice cu irizari de giuvaer.
Din iconografia de pe peretele nordic, cel mai afectat de intemperii,
se pastreaza doar fragmente din ''Arborele lui Ieseu'', citeva scene
din viata Sfintului Gheorghe si urme din ''Vamile vazduhului''. Patrunzand in interiorul Bisericii, privitorul este intampinat in
pronaos, de scena din Sinaxarul (calendarul) bisericesc, de icoanele
Adormirii Maicii Domnului si a Sfintei Fecioare rugatoare, de sfinti
ingeri si profeti. In camera mormintelor, bolta este acoperita cu
scene din viata Sfintei Fecioare maria. In naos sunt pictate chipuri
de sfinti, ciclul Patimilor si Invierea, iar, pe bolta, Hristos -
Pantocrator. Tot in naos sunt tablourile ctitorilor. In altar, pe
bolta absidei este reprezentata, traditional, Maica Domnului cu
Pruncul, chipuri de sfinti ierarhi, Cina cea de taina.
Pe peretele de rasarit se afla "Rugaciunea tuturor sfintilor", despre
care Vasile Dragut afirma ca este cea mai complexa ruga din intreaga
iconografie crestina, unde sint grupati in savante ierarhii profeti,
coruri ingeresti, umili calugari si pustnici, Apostoli si sfinti
episcopi.
Picturile din naos si din altar sint integrate in compozitii mai
dinamice ca in epocile anterioare. In afara valorii artistice, o
deosebita valoare istorica si afectiva o prezinta portretele din
tabloul votiv cu Petru Rares, Stefanita si Doamna Elena. In pronaos
sint reprezentate scene din Sinaxar si sinoadele ecumenice, in
registrul inferior putind fi admirate un cortegiu de sfinti, un
interesant briu de solzi si niste perdele galbene semnificind
ingradirea sacrului. Pictura din bolta bisericii o reprezinta pe Maica
Domnului, inconjurata de 16 arhangheli si 24 de profeti, intr-o
compozitie alerta ce aminteste de ritmul muzicii bizantine.
Prin opera sa pictata de la Manastirea Humor, Toma de la Suceava se
inscrie in rindul marilor mesteri ai picturii romanesti si europene
din secolul al XVI-lea, de neintrecut fiind si amplitudinea viziunii
iconografice, cu imagini de la hieratismul si compozitiile statice ale
artei bizantine, si pina la dinamismul, ironia, pitorescul si
anecdoticul din pictura occidentala a vremii.
<
arhitectura
Arhitectura monumentului sacru de la Humor prezinta un interes aparte.
Aici apare, pentru prima data in constructia bisericilor din Moldova,
pridvorul deschis si o incapere noua la etaj numita tainita, care se
suprapune camerei mormintelor. Din pridvor, se patrunde in pronaos,
iar, mai departe, in camera mormintelor si naos. Spre rasarit,
biserica se termina prin absida de forma circulara a altarului,
despartit de naos printr-o foarte veche catapeteasma, exceptionala
sculptura in lemn. Manastirea Humor-Vedere Generala
La noua biserica ctitorita in perioada lui Petru Rares, se remarca
absenta turlei pe naos (o caracteristica a ctitoriilor boieresti), dar
si trecerea de la pridvorul inchis la cel deschis.
In afara bisericii, a mai ramas ca o marturie de piatra si lemn peste
timp, zveltul turn al clopotnitei construit de domnitorul Vasile Lupu
in anul1641.
Iconostasul de la Humor (cu crucea adaugata in 1590) este una dintre
cele mai remarcabile lucrari in lemn din sec. al XVI-lea, care prin
fastuoasa decoratie sculptata, cu motive vegetale aurite, poate fi
considerata o capodopera a genului. Cunoscutul carturar francez Paul
Henri considera ca la Manastirea Humor "o unitate desavirsita pluteste
intre pictura, arhitectura si acustica''. Se spune ca in biserica
manastirii cintarile religioase pot beneficia de cea mai buna acustica
si rezonanta dintre toate sfintele lacasuri din nordul Moldovei.
Intimplarea a facut sa ma conving personal de acest lucru, ascultind
in pronaos corul Seminarului Teologic din Dumbraveni, judetul Suceava,
cintind "Ingerul a strigat", in pragul sarbatorii crestine Buna
Vestire, vocile tinerilor seminaristi atingind aici sonoritatea si
performantele unor instrumente muzicale.
|
|
|
Prezentare: |
|
|
Autor |
|
|
Trimiteri |
|
|
Link-uri 154 |
|
|
|
Webmaster